Puterea sângerie a vremii

Privesc la clepsidra noastră:
Se scurge ca săruturile dulci
Pe mătasea pielii.
În nopțile pierdute
Trec zilele himeric.
Ca sângele în vaduri,
Învolburat în inimi,
Pulsezi în universu-mi,
Fermecat de ceruri,
Cernut prin sita
Împăienjenită a privirii.
Te redescopăr acum,
Mâine te uit din nou.
Te reîntorci în ultima mea rugă,
Pe altar, ca un miel pocăit de stele.
Ești verosimilul magic,
Purtat de un condei
Pe-o aripă arsă de soare,
A trudei de-o viață a unui nor.
Ești ca o frunză din saten,
Care se scurge în cercul meu,
În aura mea imaginară,
Vrăjit de puterea sângerie a vremii.


12 noiembrie 2000