m-ai amăgit din nou cu-a ta poveste -
cu zâmbete şi clipe de dragoste,
iar m-ai minţit, şi nu-nţeleg
de ce al tău suflet e un aisberg...

am înţeles din fâstâlceli că iar mă minţi,
că nu-i aşa cum tu mi-ai zis;
dar de la dragoste până la vis
este un cer şi-ai tăi părinţi...

le-ai zis şi lor că mă iubeşti, eu am crezut,
dar teatru tu jucai mereu, căci ai ştiut
că am un cont şi-o casă de vacanţă -
şi poftă de-a trăi la maxim viaţa...

m-ai înşelat şi m-ai furat cât ai putut,
m-ai îngrozit când am aflat ce s-a-ntamplat -
acum te văd că eşti un înger, dar cu coarne,
un şoim ce ştie-a provoca frisoane...

dar eu te iert căci ştiu c-ai să regreţi
că m-ai făcut de bani şi viaţa mi-ai distrus,
te iert acum căci te-am iubit nespus...
dar din închisoare nu mai ieşi!!!