Cu pielea și gura uscate
ca din blestem
această femeie transfigurată total
moșește tăcerea
cu ochii încordați
și porii în stare să intercepteze
orice fâlfâit de metaforă
venind din adolescență târâș pe frânghie
cale de șapte vieți pământene
nerăbdătoare și tandră
așteaptă acum ipostaza mea de arbust înflorit
la granița dintre regnuri
parțial înșeuată
parțial urâțită