Coboară luna dintre stele şi soarele iar a apus,
coboară dorul meu spre tine, din sufletul cel nepătruns,
cobor cu gându-n întuneric, să-ţi călăuzesc privirea,
cobor - iubirea...

se-aşterne liniştea-n cotloanele oraşului,
se pierd în noapte zgomotele maşinilor,
e iarăşi linişte, şi pare...
că viaţa noastră s-a pierdut.

şi câinii rătăciţi pe stradă
sunt osteniţi şi dorm grămadă,
nu-i zgomot nici în preajma lor,
s-a-ntunecat şi-n abator...

se pierde-n noapte şi-amintirea,
pluteşte-n aer doar iubirea,
şi lasă sentimente-n urmă,
nimic în noapte dragostea nu curmă.

e întuneric, liniştea domneşte,
oraşul doarme iar regeşte,
păzit de lună şi de stele,
păzit de lacrimile mele...

......................................

s-a-ntunecat şi totul e căzut în neştiinţă,
o linişte profundă adoarme orice viaţă...