Mă bucur că te-ai hotărât să mă cunoști.
Cei ce mă ocolesc sunt tare proști...
Chiar dacă curiozitatea te-andemnat
Să mă-ntâlnești, să mă asculți... e minunat.
Am să mă străduiesc să fiu plăcută,
Pentru că simt privirea ta cum mă sărută.

În ochii tăi mari și frumoși mă oglindesc.
Știu că mă studiezi în gând și e firesc...
Privirea ta mă mângâie și mă pătrunde
Și simt alintul unei adieri plăpânde.
Îmi sorbi cuvintele, uitând să mai clipești.
Dac-o să-ți plac voi ști, c-ai să-mi zâmbești.

Puterea mea stă-n farmec și-n cuvinte
Și aș putea determina dulci simțăminte.
Trăiri profunde te-ar învălui ca o magie,
Simțind cum te cuprinde dor, melancolie,
Dorință... bucurie și chiar tristețe... haz,
Iubire pătimașă sau... lacrimi, pe obraz.

Par ne-nțeleasă... dar abia ne-am cunoscut!
Oricând putem s-o luăm de la-nceput...
Iar dacă nu-s pe gustul tău, eu nu-ți port pică,
Nu-i vina ta că nu-s o... poezie frumușică.
De vină poate este... tatăl meu...
Că m-a creat... Adrian N. Pleșcău.