azi m-am hotărât să număr cărăbuși
ia tu cele patru cămile
în deșerturi nu mai vreau să mă cocoț
pe dune după morgane
prefer așa aripi zdrobitoare și scobitoare
fac din ele un culcuș și ascund
nu cărăbuș că m-am jucat nițeluș de-a moartea
și-atunci hop m-am trezit în palmă
cu cinci ciocârlii
și vârrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
mi-au zburat ridurile nedumerite de atâta
și-atâta cântec deodată surată
ia tu cei zece scorpioni și mai amețește-i divin
poate te scapă ei de anii venin
și poate mai stai un pic pe la nord
căci vezi tu renii nu nu te rod
nici măcar la călcâi cum ce călcâi
sensibilul fără leac la sensi blu
fără aloe vera doar adevăr curat ca lacrima
nu nu lacrima lui Ovidiu
epitaful îl vom scrie târziu ceva mai târziu
mai la vremea când ne apucă și pe noi
cealaltă numărătoare inevitabilă
și firește zbrrrrrrrrrrrrrrrr
ireversibilă pe degete