Din razele pieptului tau
Strapungeau neputintele glasul…
Niciodata nu ti-a fost mai greu
Pasul…
Peste mari si tarmuri acum e noapte…
In roua noastra vara ne-acopera de umbre…
Sub valurile zarii se-neaca alte maluri,
Iar tu ma-ntrebi ca un copil:
“Ne indreptam spre valuri?”…
iar eu zambind la tampla ta
sculptata de Eol
ma pierd in larg ,cu trupul
pe dinauntru gol…

si iarasi in tacere
tu mai gasesti cuvinte
sa tulbure in mine
ganduri fortuite:
“inainte ,iubito , vorbeai o zi intreaga
zambindu-mi infloritoare…
acum ,cuvantul tau de ce
pe ale tale buze moare?”
“Iubite,
priveste inainte si spune-mi in tacere
ce Julietei un Romeo nu i-a spus…
adormi pe sanul meu ,
priveste inainte;
sa ma trezesti atunci
cand nu mai ai cuvinte…”