pământul îmi tremură la picioare,
şi cerul e-o povară prea grea...
e supărarea prea mare
căci azi s-a sfărmat dragostea.

izvorul nu seacă nicicând,
iar apa curgând e-o comoară,
dar azi a secat în gând...
iubirea seculară.

am ratacit din nou pe cararile iluzorii
ocnasul iubirii fiind,
de dragul tau privirea-mi ascund...
tristetea s-o dau uitarii.

natura, ea înseşi îmi surâde,
nu vrea sa fiu trist iarăşi,
clipeşte curcubeul şi râde...
surasu-mi ramane acelasi.

şi totul mă-ntoarce spre tine,
destinul mi-arata ca nu-i bine...
uit totu-ntr-o amnezie acuta
sa-ncep apoi o alta lupta.