Adu-mi din pustiu trupul tău de nisip
ca o mostră a timpului
spiritual
lasă-mi peste ochi
pături de bumbac să ia foc
un colț de suflet
incinerează
două găluște căci viața e plină de surprize
și acolo unde se nasc pomii
mlădițele coase în trupul rodului
altarul timpului
lipsa de bun simț așterne
ca un glonț o dâră de sunet în caracter
mi-ați spune pe drept pentru ce pături alături de găluște
șu bumbacul alături de foc
sufocăm înțelesul
și mlădițele ridicând trupul rodului
alături de bunul-simț
nici cea mai mică legătură
fugim și ne ascundem în spiritul leneș
ori după porțile mari ale fortăreței frumosului
păturile aduse de tine în noapte
miros a foc încins pe trupul mlădițelor
timpul nu ne mai întreabă de bunul-simț
și coasem din rodul bumbacului
paveze pentru piele și pentru suflet
te-ai risipit ca un pumn de nisip în bătaia vânturilor de vest
te mai văd.