Ochiul simte viața cum curge
Printre pomii efemeri ai neantului,
Oboseala se-așterne în oase și frânge
Plăcerea nebună de-a face o vrajă.
Bucuria pulsului în vene
Se-ascunde sub masca unei fantome
Aduse prin umbra unei lacrimi.
Urechea zâmbește pe tonul stingher
Prin ziua de fum a albului ieri
Și mi-e dor de șanțul unui drum ascuns.
În grădina unui măr
Doi frați cu stea în frunte se joacă
De-a v-ați ascunselea cu timpul
Până când vulpea șireată ca gheața
Va strânge tot lațul sub gât.
Acum când luminile cerești se sting
Pe calea tăcerii se prelinge clipa rece
Și-noată iubirea în valul tristeții.
E toamnă și frigul frământă lunca unui suflet.
Zbătând în sângele singurătății
Arde mistuitor iadul în cuvânt.
Cenușa rămâne în urma de plâns
Și frunza gândirii usucă gardul de lut.
Inima se sparge în mii de bucăți
Precum porțelanul pe stânca nepăsării.