Deșertăciune

Viața mi-e scrum,
Trupul mi-e lut.
De ce aș vrea să fiu mai mult
Decât ceea ce sunt
Azi și acum ?

Dacă mintea-mi e bolnavă
Și sufletul frânt
De ce să mă mir
Când sunt ceea ce sunt:
Un glas de spaimă gonit de vânt.

Când amintirea mă doare
Și lacrima-mi tăcută
Se lipește de obrazu-mi supt
De ce să încerc să m-ascund
Că sunt ceea ce sunt: un corb orb râzând.


Când ușa vămii mi se-nchide înainte,
Când bătaia inimii devine un cântec,
Când trupu-mi se sfarmă treptat
De ce să-ntreb de unde sunt
Aceste oase albe?- sunt eu, dezbrăcată.


Viața mi-e scrum,
Trupul mi-e lut.
De ce n-aș vrea să fiu mai mult
Decât ceea ce sunt
Doar scrum și pământ...



aceasta poezie am scris-o la varsta de 16 ani, cand am descoperit fragilitatea sufletului omului....