N-aș vrea, să știu că tu nu ești.
Dar mi-e prea lene să cred,
deci blestem clipa de nepăsare
în care te-am privit de prima oară.
Acum, e vremea vieților paralele;
trăim repede. Așadar, murim tineri.
Suntem spectatori în turn de fildeș,
prinși în rețeaua secundei relative.
Azi suntem cine vrem sa fim- deci oricine
ne poate fi pereche și uneori,
sub maști atent lucrate
imaginăm rând după rând un alt ‘eu’, un nou ‘tu’.
Mii de cuvinte mor,îincrucișate în eter;
într-o lume etern disfuncțională, în dans
se apropie oameni fără chip
așa cum în vechime, plecau țăranii la coasă.
Tovarăș de drum , de-a lungului zilei,
aleg femeia după numele ce singură și-a ales.
E mult mai simplu-așa. Ea știe
ce caut eu și ca atare,
îmi spune că are buze fierbinți.
Avem dreptul să murim în jocul acesta
de câteva ori și în orice caz,
să reîncepem de la primul nivel.