poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1321 .



Opriti timpul!
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adria ]

2005-01-26  |     | 



Opriti timpul!

"La fereastra casei mele" e-un pom uscat,
E iarna si-i sumbru sa stai zgribulit,
Afara-i totul alb si-atat de inghetat.
Cine spunea ca Doina Badea a murit?

"Sotia prietenului meu" nu-i de iubit,
Asa era in vremuri, astazi nu prea este,
Dar Alexandru Jula, cu asta n-a gresit:
Stia ca bibeloul adesea se ciobeste.

Dar iata, trece iar "Fanfara militara"
Se-anima strada, oamenii zambesc,
E Dan Spataru, cel de-odinioara!
Nu el canta "Maicuta-ti multumesc"?

"Opriti timpul", striga o fata!
Si lumea se uita, dar ce sa opreasca?!
Nici urma de el pe zapada curata,
Dar ei tot spera sa-l gaseasca...

Rasuna-n odaie un ritm ingalbenit,
Si-n par se-ncurca iarasi atatea aminitiri,
Zambesc si plang: oare cati au murit?
Cu tot, cu cantece si cu iubiri?

Parca vad si acum pe servanata cutia,
Gri albastruie, un pick-up banal,
C-un ac pe brat, facandu-si magia
Ducand-o pe mama, departe, pe-un val...

Sunt cantaretii mamei si-ai tatalui sunt,
Si-acum abia le multumesc; E tarziu?
Le-au adus bucurii cat erau pe pamant,
Cu muzica lor, cu versul zglobiu.

Ascult pe inserat, cu sufletul la gura
sa prind din zbor un tainic inteles,
Da, inteleg ca timpul tot ne fura
Si ca iubirile ne mor prea des.

Si stiu ca toti imi spun ceva doar mie,
Doar de-aia au cantat la viata lor,
Sa lase-n urma cant, ca marturie
Ca-i omenesc sa-ti fie drag si dor.

Ca-i omenesc tot ce se-ntampla azi,
C-a fost si pentru bietii mei parinti,
ca-i omenesc sa te inalti, sa cazi,
Sa mai gresesti, sa uiti si chiar sa minti.

E omenesc Sa stii extazul ce-i,
Dar si sa strangi din dinti indurerat,
E omenesc la poarta sa n-ai chei,
Si sa pierzi tot, cu sufletu-mpacat.

E omenesc orice sa iti fie,
E timp pentru toate, atata cat este,
Era atunci mai multa poezie,
Acum parca-i altfel, o alta poveste.

Hai, mana, birjare, sa mergem la han,
La hanul Ancutzei, ca tare mi-e dor!
Accepta si Visa? Ca n-am nici un ban.
M-am ratacit birjare, eu vin din viitor...


Dedicatie speciala si tarzie
cantaretilor care au mangaiat
atatia ani sufletele parintilor mei
(anii 60-80)care nu mai sunt


Ianuarie 25, 2005
Toronto





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!