Si daca ramuri bat in geamul vietii
Si tu uiti sa stergi imaginea tristetii
Sadeste-ti in al tau suflet,
Un fir din roua diminetii.

Si daca totusi simti ca te inseli
Si darul Divin iti pare parca
O panza intinsa de valuri pe o barca
Nu privi cum lumea se destrama.

Coase in parul innoptat al serii
O raza din soarele verii
Si lasa speranta sa deschida
Armonioasa firida a uitarii.

Nu inunda lumea din tine
Cu gandul ca maine totul
Se va pierde si se va inchide
Ci aluneca pe o lacrima si lasa
Totul sa vibreze sub pasii
Veseli si vioi ai lumii
Ce salasluieste in tine.

Invata destinul sa invete
De la tine si lasa o petala
Din lumea binelui sa patrunda
Si sa creasca in tine...

Isabela-Bianca Neagu