De vreme ce
nu am numic de
facut aici...
mai bine ma
duc acasa...
dar nu stiu drumul...
Am asteptat pe
cineva
sa se iveasca
pe aceasta
poteca.
Dar ceata
isi
desprinde aripile
in zadar...
nimeni...
chiar nimeni?
Ce inseamna acasa?
Acum incep
sa ma
intreb cu adevarat.
Acum...
cand stau
in mijlocul
acestei poteci
si incerc sa-mi
amintesc drumul...
Acum ce-i de
facut...
Prin acest
aer de culoarea
portocalei mucegaite
se mai
aud
voci
se mai vad chipuri...
Dau din aripi
si rastorn cerul...
ca sa vezi...am uitat
sa zbor...