“Lumea mea de vise”

Și iarăși mă simt singur
Și tu departe ești
Iar vântul bate-n crânguri
Și ploile stropesc.

Iar eu stau și privesc
Cum trece amarnic timpul
Și stau și mă gândesc
Ce se grăbește dânsul.

Apoi eu am să închid ochii
Și am să mă afund în lumea
Cu împărați și babe odochii
Cu Feți Frumoși și zâne.

Mă lupt acolo cu balauri
Cu monștri și dihanii
Culeg ai măreției lauri
Lăsând să treacă anii.

Salvez fete de împărat
Și repun soarele pe cer
Devin erou adevărat
Vestit și nobil cavaler.

Iar când din visul meu feeric
Eu ies și mă trezesc
O lume plină de întuneric
Și de tristeți găsesc.

Și cît aș da să pot rămâne
În lumea mea de vise
Valul iubirii să mă mâne
Pe țărmuri neatinse.

Acolo tu să mă întâlnești
Cu pâine și cu sare
La nesfârșit să-mi dăruiești
O dulce sărutare.