Traiesc urmatoarea frustrare(in buchet):
- cineva imi cantareste creierul,ma urmareste,ma determina sa ies din actiunea verbului-UMBRA
- e prea mare lumea
- nu am spatiu suficient
cu Entropia nu reusesc sa-mi masor gradul de dezordine interioara.
de ce?
-se poate sa nu fiu un sistem izolat
-posibil ca totul sa se datoreze ghimpilor(astia pe care ii tot cultiv )
-sau poate am gresit etalonul(AICI e AICI)
Dar daca Tu esti masura?!-periculos,aprinzi lumina...ma desparti in silabe...
Tensiune
sa revenim la debut-totul tine de start
Te vad..scartai din toate emotiile...deja incepem sa construim ZIDUL.
da,tu esti Asteptarea mea.
esti Celalalt.
UMBRA sta la panda-sa-ti soptesc tandru:
ca ea te iubeste
ca vrea sa-ti fie amanta
si-ar dori sa te nasca
se asaza pe cutele fruntii tale
facute de gandurile tale
UMBRA mea are in ea demonul.
Imi serveste drept catalizator(asta e trufia mea-sa fardez )
CUM ASA?
ASA pentru ca,vezi tu,UMBRELE astea care merg dupa noi,in noi,pe langa noi,nu au notiunea de ZID...