În sânul ei nuferi se sparg,
In pragul vieții-un cer se rupe.
Din el cad ceasuri, rând pe rând.
Doi corbi ii stau la pândă.

Pruncul de aur slobodă jugul
Îi încheagă inima pe buze,
Îi jură moarte către viață,
Lumină pentru întuneric.

Un zbor de corbi îi frânge glasul,
Cu pana-i neagră îi fac haină,
Îl iau pe aripi, îl poarta-n vânt,
Îi dau lumină cu-ntuneric.

Balonu-i de cristal se sparge.
Din el îi picură voința,
Visul, speranta si dorința.

Pruncul se pierde-n zare.

Cortina cade, actorul iese,
Rolu-i alunecă in sală,
Se-mprăștie negru și-ntunric
Iar lumea-l ia în brațe, îi cântă-n strună!

Ai grijă de ea, Doamne!