Afara ploua marunt marunt. Intra in camera senzatie de toamna si prind anotimpurile dupa cum sunt galben portocalie pe dinafara si albastra in interior, decat precum sunt ele insele. Ma gandeam ca sunt anumite momente in care stau impietrita in adulmecarea unei primaveri toamne ierni ieri azi maine …dar nu, pentru ca nu exista nici anotimp nici timp nici eu.Poate doar mici clipe si baghete nevazute ce ingheata curgerea nefireasca intr-o adiere fara inceput fara sfarsit…Liniste alaturi o cana cu ceai desfasurandu-ma printre perne si pled innoptand inca pe fereastra afara, in dimineata frunzelor mari verzi ce
si-au arcuit poteci printre ce se poate vedea si nu se poate prinde , ce se poate simti si nu se poate atinge.Increngaturi de vase plutitoare si un verde dinozaur cu burtica si esarfa imi rade din mijlocul mesei de parca
s-ar fi uitat intr-un cascat desoperitor de toti cei opt dinti miniatural plusati .Mereu foi noi, aceeasi carte ,un alt termen ,dar fara timp .Mi-e dor sa rup petale de flori si sa-mi construiesc unghii mari, fiind pe rand zana si vrajitoare , fara sa scotocesc dupa ceea ce inseamna rabdare.Ma intreb zile si nopti si cand vreau sa fiu atat de mult fara tigari lungi despartitoare ,fara “dar daca…” “dar frica…” “dar as…”…si totusi framanta rau si alte stelute isi fac loc pe maini “pentru a nu uita sa …”


…Noapte de coincidente si intamplari lexicale incercand cotropiri si contopiri in bariere a ceea ce tine de sacru mai putin de profan si cat de mult sau nu banal pe trepte invelite in pagini de dex, adus la repezeala, pentru a instaura mai multa lumina si claritate in doua capete ce se ciocneau pe balcon intr-un cuceritor parfum de tei.Ne-am povestit mult, ne-am razbunat amintiri, ne-am rasturnat complexe ,instaurand noiane de impresii si intamplari ce asteptau undeva sa prinda glas “Puiule drag esti mult prea frumoasa ,prea desteapta ,prea inocenta si pura pentru a te lasa inghitita intr-un colectiv de rautati anonime”…Rade si glasuieste spre mine …”Mai spune-mi …mai spune-mi…”dupa care isi reia mutrita serioasa si ne avantam mai departe in abracadabrandisme culminante pe fundalul teilor si al unui carucior harsait ,vesnic intarziat pe strazile scaldate in dimineata.Si ,intr-un glas,timp,miscare ,gest ,zambet ne-am dezmortit, planuind schimbari de tactici, de pozitii, de mimica, a noastra,a paharelor cu suc ,cu ceai, a scrumierei(…e o lista lunga…).Inamicul Didi si-a anuntat mustacios boticul umed tacticos aducand cu sine o soseta culeasa de sub pat ,intrand in drepturile deplin caracteristice celui de-al treilea partener de discutie.Am uitat de tot si toate si am dat drumul jocului…si cum nu i-am mai putut tine piept(buturuga mica rastoarna carul mare chiar daca unde-s doi puterea ar trebui sa creasca …)ne-am indreptat fiecare in trei directii diferite printre coincidente si intamplari, cotropiri si contopiri cu o singura diferenta …e dimineata…si fug sa dorm…

VIS 1 N-o sa uit noaptea asta ce se inchide si deschide mult prea repede , nelasandu-ma decat sa prind furtuni , franturi, rupturi de stele, cer plin de scantei ametitoare care se abat asupra-mi cu viteza si puterea unui sarut patimas.Ma dilat , ma contract, rad cu toti dintii si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor din fata ta…ma ascund de mine prin mine, ciudata fire intunecoasa fabuleaza pe treptele in spirala…tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.Inima nu mai exista.Se plimba nemangaiata , trista in tot corpul, pot chiar s-o tin in palma ce are la capatul ei cinci degete cu unghii taiate in carne .Ma disec si autopsia ce-mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , s-a contaminat cu depresia fetei defecte…sunt frumoasa sau urata , trista sau destrabalata, nimic sau toate la un loc, strabat valurile acelea ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare si ingrozitor de nevrozate ; valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale, rapide, accelerate , la suprafata , caci in adancimea haotica devin toate impersonale.Se vede , se aude , se spune , dar nu se stie cu siguranta…eu sunt otrava, orfana de sinceritate , amanta pe viata cu moartea ;fiinta din mine cu zambet de fata morgana si unghii invizibil ascutite pluteste in ceata , trece prin viata si cauta moarte.Ma pot cuprinde intr-un singur cuvant :imprevizibil.MI-E FRICA DE MINE.Mi-e frica sa ma uit in viitor.Ori vad prea departe ceva coplesitor, mult prea ireal pentru a se intampla vreodata ori mi se taie vederea si devin Eva cea pacatosa , penduland in caderea mea ametitoare , simtind cum devin prizoniera bulgarilor de pamant.Poate. . . incerc sa ma golesc de porniri nebunesti si ma las in voia jocului …oricare ar fi …de oriunde

VIS 2…De doua ore stau pe balcon impletindu-mi gandurile si randurile ce mi se preling in fata ochilor cu rapaitul ametitor al ploii.De mult imi doream asta ,sa ma dau balconului si el sa mi se dea, asa, inganati de ploaia
ce-si incepuse deja blanda anesteziere a simturilor si eu oare catre ce am predilectie…mi-e frig dar nu indraznesc sa ma rup din fotoliu , taburete rosii sprijinitoare de talpi , foi, carti sfarsite , carti neatinse inca, lampa tigari si scrumiera albastra, creion verde salvat miraculos din ghearele unui mustacios mereu uimit, vaza mare lut cu trandafiri proaspeti de gradina…si totul invesmantat in picaturi mari , rotunde, rasunatoare peste ceea ce inseamna metal , tabla, asfalt incins ,maini de scurta durata,chipuri trecatoare pe geamul deschis…un altceva in mine …un scartait de leagan ravasit atat de aproape si de niciunde , nu vrea sa se geografieze cu nici un chip in nici o zare…o zarva placuta ce s-ar fi destramat daca as fi intins mana sa azvarl lumina din inaltul tavanului…e mai putin nociv de langa tepi ...pasi , masini prin ploaie ,lumini vecine aprinse la etajul doi , un pridvor cu o pisicuta ce se leagana lenesa de pe o labuta pe alta , atragandu-si spectatori printr-un mieunat scurt…
si-am dormit mult cu priviri aruncate pe ceas, incercand ridicari brusc zorite din pat dar reusind numai salturi printre vise ce se tot continuau si ma inlantuiau de peste tot, cu senzatia glasuita parca“inca nu…mai asteapta”.
Intr-un final cand m-am trezit ma napadeau fragmentele ce asteptau sa fie reintregite dar nu , nu acum…poate intr-un vis viitor…si cerul are o culoare ce ma indeamna sa ma catar , sa-l gust , sa-l imbratisez , sa fiu acolo…dar eu inca stau pe balcon impletindu-mi gandurile si randurile ce mi se preling in fata ochilor cu rapaitul ametitor al ploii dor…

VIS 3 Cand imi simt privesc gust umbra pe trotoare se naste sentimentul de a fi in siguranta.
Pe cer pasari ce nu sunt ciori, nici vrabii, nici porumbei, nici cocori …dar au parfum de mare si eu din negru am ajuns visinie “urmeaza statia Teatrul National “ dupa o bere doua cafele cu lapte si zahar, fara pai, ar fi si cifre daca
s-ar tine o contabilitate la zi ce bine ca nu ; fara “a fi”(cu nelipsitele-i conjugari existentiale minus sau plus craniu in functie de gradul scalpului de innobilare) inclus in insiruire “si vin mereu la nesfarsit” ma intreb de unde am asta in cap oare cu finalitate sau numai precum instalatiile trestii ce plang peretii primariei, uitate a fi culese acum, cand ghioceii au parguit deja in mainile tigancilor …pe la colturi veselie si buna dispozitie usor fortate « te-ai mai schimbat imi pare » suna intotdeauna magulitor la inceput de discutie ,de distractie indiferent de adevar …prime impresii … suprafata versus adancime in noaptea asta si luceafarul a si aparut ,unul a mai slabit, unul s-a mai ingrasat ,unul are sapca eterna ,unul s-a certat cu gillette dupa propriile-i afirmatii ,unul antitetic tocmai s- a ras si nu se mai recunoaste , unul poate fi lesne confundat cu un arici …s-ar putea pune intrebari despre « un altul » de obicei sunt nelipsiti unul altul ,dar, suspensiile exista pentru acest moment …nelinisti legate de lipsa depresiilor .Se asteapta sugestii « what should I do » fara « oh boy oh boy »pentru ca in afara oboselii(lor) nu se personalizeaza nimic …fara concret ,fara abstract…doar ratusca leganata cu un piciorus mai scurt decat celalalt aceasta azi in urma sesizarilor primite la redactie din partea unui ochi atent.
« imi pare bine sa te vad in carne si oase »
« trebuie neaparat sa te legi de palpabil ? »
« de ce sa nu corporalizam ? sa sfaramam brutal printre degete brutul sa lasam iluziile deoparte ;tocmai am citit Iluzia comica asa ca sunt satula peste doar si poate »
« ce importanta mai are ???? sau daca imi este permis sa rectific mai are vreo importanta ???si sa fie concis fara ramificari inutile »
ridicare de umeri
« si cu soarele de azi cum ramane ? »
« nostalgic, as raspunde scurt;trebuie sa si cobor »
Cand imi simt privesc gust umbra pe trotoare se naste sentimentul de a fi in siguranta.

VIS 4 Mi-am schimbat traseul prin parc, banca si barca.O fata bruneta , par lung tocmai a inchis geamul.A tras perdeaua ..arhitectura jos e odioasa ca intotdeauna.Un singur zambet schimbat acolo(ziua schimbarilor si a schimburilor, isn’t it) si mesajul “daca ploua asta nu inseamna ca trebuie sa ma eviti”…o vreme atat de frumoasa(vantul ma poarta cu gandul catre nisipurile fin miscatoare).Am lacrimi in ochii. NU, inca nu plang.Din cand in cand imi indepartez mecanic parul de pe frunte.Perceptii diferite despre unde, ce este , de ce este “sus/jos” pentru a ne ascunde nervii.Incercare nereusita ,ca si cafeaua cu lapte varsata pe masa si posturile de televiziune care nu se prind…foile vantura, parul flutura, eu fredonez”oh oh I am gonna change it all” dintr-un impuls sau poate ca pe o scuza pentru tot ce se asteapta si nu se intampla.Multa lume , de obicei grabita, pe langa banca pe care stau.Nu prind cu coada ochiului decat zgomotul pantofilor.Scurte opriri…o batranica, par alb, alb , ruj strident pe buze..alaturi..un moment de respiro…a plecat.Arar mersuri evazive(imi plac coloanele geamurilor din fata mea).Hotaratii si cei ce fug de sau in soarta isi aroga locurile fruntase in clasament.Imi aprind o tigara.O privire cu mainile in buzunare negre captusite …aruncata rapid…a trecut.Am obiectat putin in fata vantului.Am reusit.Bricheta mi s-a aprins.3 jandarmi albastri sonori
m-au depasit cu pas de melc incetisor incetinit.Ma tot intep in carcasa castanei, culeasa de la metrou..mainile care nu tin mape,care nu acompaniaza elanul corpului in vant, care nu se ascund in buzunare, care nu fumeaza, care nu gasesc caldura altor maini…se impreuneaza la spate.




VIS 5 Pe banca era o creta am luat-o in mana si m-am asezat Cat timp am fumat am continuat s-o strang intre degete dupa care am ascuns-o in buzunar de frica sa nu vina cineva intarziat si sa o revendice.Doua dreptunghiuri sunt desenate in fata mea. Au o latura comuna si cateva linii trase la intamplare stau in interiorul lor…confuze precum pasii ce le sterg cu picul sau privirile ce aluneca pentru o clipa peste ele.Cred ca mai departe se joaca ping pong.Nu pot sa vad de aici.Obisnuitii jandarmi albastri trei au aparut, s-au uitat…”clear”…au trecut mai departe.Odata ma plimbam prin alt parc si am vazut “sotronul” desenat imbietor.
Nu m-am abtinut (“nu ma pot abtine”…poate noul lait motiv al eului)si am inceput sa joc. A m-a sfredelit intrebator din ochi “de ce-ai calcat pe 3?”…a reusit sa ma faca sa ma simt pentru o clipa profanatoarea jocurilor pentru copii..
m-am aplecat langa sotron in locul casutei ce-l adapostea pe 3 si i-am cerut iertare.”iarta-ma 3 …n-am vrut sa te strivesc cu piciorul…” Remuscarile de distrugator mi-au trecut .M-am uitat la A si i-am zambit.Simteam ca intr-un fel 3 zambea si el in sinea lui …staruia sentimentul ca tocmai luasem parte la un ceva…eliberata de rau si urat de parca as fi traversat styxul si as fi scapat neobservata… o sapca rosie ma tintuieste cu privirea .Fata bruneta cu par lung inca nu a aparut…are fereastra deschisa…coltul perdelei albe flutura ademenitor…parca ar face cu mana...rolele se perinda prin fata mea, apoi o cotire usoara stanga dreapta…obisnuitii jandarmi albastri trei au reaparut.Sunt mirati ca ma scutura zambetele cand ii vad si de fiecare data un altul se uita peste umar catre mine dar nu pentru mult timp pentru ca si-ar deranja cadenta pasilor tropaitori…cum sa nu zambesc…incerc cumva sa nu ma gandesc prea mult la noptile trecute…ma infior toata si urmele atingerilor ma aprind…parca m-as fi jucat cu focul…un ochi plange si unul rade…profan spus…si cunoasterea luciferica????? What about it…oh,never mind…my springing feelings…aproape ca am ajuns sa cunosc lumea din parc …trioul octogenar vesnic pe aceeasi banca…domnul cu palarie neagra,par prins, jucarii in mana, doi copii pe langa el ce vorbesc cateodata cu mama lor la telefon.Intr-o zi unul din ei , baiatelul(caci sunt un baietel pistruiat ciufulit si o fetita neastamparata) ii spunea mamei gesticuland (tatal tinea telefonul) “da mami uite aici m-am lovit”(si isi tinea degetul pe nasucul carn) “cand te mai vedem , mami?” N-a apucat sa auda raspunsul pentru ca tatal s-a grabit sa retraga telefonul de la urechea lui…nu,nu este palarierul negru…nu l-am mai zarit demult…”cand te mai vedem , mami?” Iarasi ma trec fiorii…oricum tremur… de cand am venit stau in umbra… da, franturi…ma duc spre caldura …mi-e din ce in ce mai frig


VIS 6 Incepe nebunia telefoanelor…
mesaje incepute intrerupte bolnavicios de abrupt si tin telefonul inca in mana ascultand fascinata, parca ,monotonul sonor ton urmat de un ocupat indelung…reusesc sa ma ridic , ma execut teleghidata…inca suna in minte “aprinde cande…” inca nu ma alarmez vocea era izvorata ca de pe buze tinute de speranta …izvor de primavara…
Si tot nu se opresc suna si suna si eu tranzitez printre ele incercand sa construiesc un altfel in culori mai putin mohorate ,sa balansez catre optimism ,sa diminuez alarma trista ce ticaie din ce in ce mai tare…
Un trio de fire telefonice: eu acasa ,rodi acasa si ceilalti nici eu nu stiu unde…
Incerc sa abat confluenta gandurilor catre alte zari.Stau pe balcon; masina imi face cu ochiul si curba stanga ,mama isi agita mana ,pe geamul deschis, catre mine si-mi spun ca…nu apuc sa termin pentru ca tataica la telefon ar vrea sa spuna si el ca…
Dar parcarea dureaza(de ce atat de mult???? )si incepe rasunet interfon …fraze lungi tensionat intortocheate pentru tataica…pentru mine mult simplificate ... se cupleaza in ekg-uri televizate non stop… acolo pe butonul de la telecomanda nu exista “off” pentru resuscitari…infarct…

VIS 7 O lacrima uitata in ochi si-a adus aminte sa alunece pe obraz.Cat se poate de crunt , cat se poate de adevarat.Stau spanzurata si stinghera de mine.Nu ma recunosc. Un amestec de apa indulcita si decolorata m-a dezamagit.De fapt cine mai spera in casa noastra viciata? Un pat , un caine si o noptiera.Eu , domnita vagaboanta ma voi culca pe-un trandafir.O alta lacrima aluneca pe coltul buzei, pe o petala . . . un ac , o intepatura vis.Cat de absurd , cat de adevarat. Atata sange risipit pe jos. Necropola sta-n asfintit.Dupa o perioada se poarta doliu.Floarea alba de pe haina se preschimba intr-un bandaj negru contrafacut. Camuflaj . Lumea de pe strada e toata un mare bandaj….murdar , murdar, minciuni . …. cat de adevarat.

VIS 8 Simt.Frunzele zac in strada, altele s-au prefacut deja in scrum.Batistele se aglomereaza-n pumn.Cainii au murit de frig si de singuratate.Melancolia ne frige obrajii, picioarele ne-au inghetat.
Se-nvarte-n gol batranul tonomat.Aceeasi melodie veche , acelasi brat ingandurat , aceeasi ceasca de cafea sorbita pe tacute-n pat.A venit toamna , ce anotimp adevarat…se-anunta iarna…eu am plecat.

VIS 9 Undeva intr-un colt arde o candela.Se poate trai cu zambetul pe buze.Imi place masa asta: scrumiera pe ziar, doua tigari stinse , o cana de cafea cu o picatura prelinsa pe marginea buzei, multe casete, o lingurita, foi , multe foi , mape pline , mape goale, vertical scrise , innegrite , inrosite cu tenta de inmugurit.Doua persoane se saruta .Un buchet de violete in mana….rochia ei alba , costumul lui alb,bretelele ei , cravata lui, ea lui , el ei, doua inele , acelasi deget…casa de piatra pana cand moartea va va desparti. . . . capsatorul ascuns dupa o caseta nici nu se mai vede.Si totusi se poate zambet?!




sunt atatea lucruri pe care ai vrea sa le spui si te trezesti ca nu poti.Te multumesti sa privesti un monitor orbitor de alb si sa pui un strop de suflet in cuvintele scrise ; incerci sa le incalzesti un picut ,dar mainile sunt din gheata.Eu sunt cu dar poate probabil , multe virgule si un zambet intrebator de adevarat , de mare, de munte , de plaje ce zac nepasatoare langa tarm. Ma distrez de minune cu mine , de mine , prin si printre mine..mi-am pierdut darul de a mai vorbi serios; probabil ca nu l-am avut niciodata; as fi putut sa-l primesc cadou . . . . .