Plâng...

Închid ochii și o trisțe mă cumprinde...
te văd pe tine, mângâindu-mi părul, și șoptindu-mi vorbe dulci de iubire in ureche... mă simt ca și cum m-aș topi, mă simt ca și cum aș fi în cel mai sigur loc din lume... în brațele tale iubitoare, sub ochii tăi îngrijitori... sub buzele tale învelite cu vorbe dulci, și mângâiat de ochii tăi limpezi și albaștri ca doi aștri pe un cer senin... deschid ochii și te vad pe tine cu un râs fermecător pe buze... mă uit la tine în ochi... îți spun ca te iubesc... și închid ochii din nou... când îi deschid îmi dau seama de ce mă cuprinde acea tristețe... mă uit în jur și tu nu ești... sunt singur... numai cu o amintire, numai cu un gând... cu gândul că mă iubești, cu gândul că te iubesc și eu pe tine... cu gândul că în curând voi deschide ochii și îți voi vedea din nou ochii și buzele tale iubitoare... dar până atunci acea tristețe va rămâne cu mine... în fiecare dimineață când mă trezesc... în fiecare noapte când adorm, în fiecare moment din zilele mele lipsite de tine... în fiecare lacrimă care îmi curge când îmi doresc să fii aici, în fiecare oră, în fiecare minut, și în fiecare secundă... până în acea zi, când ochii tăi mă vor înveli din nou cu căldura dragostei tale...