poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1791 .



Suntem cu totii morti ?
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pRokA ]

2003-08-28  |     | 



Adorm in fiecare noapte amestecand in gand lumina zilelor de maine cu nostalgia celor de ieri. Am ajuns la fericirea de a nu regreta nimic . Si raul cel mai mare, tot un bine il numesc. Cu toate acestea, ma simt cuprins de gheara inutilitatii, ma prabusesc in sine si ma prabusesc peste tot universul.
Ma atrag departarile. In mizerabila societate a orasului visez la piscuri solitare. In gradini salbatice, parasite de priviri, visez la uitare, la banalitatea vietii, la o bere cu semenii mei : animalele domestice . Oricum, oriunde as fi, ma simt mangaiat de coltii singuratatii .
Iubire, tristete, frumusete, durere, toate se amesteca-n mine ca-ntr-un cocktail. Si cateodata-mi este foarte greu sa deslusesc intre aceste ingrediente, chiar si dupa indelungate degustari. Am aflat insa ca gustul amar de acum va fi dulceag in umbrele trecutului. Durerea va fi miere purificatoare iar fericirea va fi o barca cu panze disparuta intre valuri sau in vreo amintire fotografica prin sertare .
Dorm atat de bine incat ma intreb cumva daca sufar de insomnie . Am si uitat cum e sa visezi imbinari neobisnuite de lucruri obisnuite, nici nu mai vorbesc de vise lucide. Ma afund in ceata societatii. Nu mai vad infinitul . De-abia ma mai vad pe mine ! Sunt un Sclav Al Muncii . Sunt un sclav al valorilor si "fericirii" materiale . Am uitat sa rad si sa plang cu acea sinceritate copilareasca. Acum fiecare lacrima-mi este gandita . Ma intreb cum voi mai putea sa iubesc ?
Ma inec ! Simt o ameteala si un gol profund . Si nu este o ameteala a inaltimilor, ci este otrava banalului. Incerc sa ies la suprafata sa respir oxigen, sa ma salvez, dar suna telefonul . Ma trezesc . Mor .

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!