De-ai fi vazut

De-ai fi vazut azi dimineata, marea, in valuri aurii venind la tarm, ai fi inteles de ce mi-e draga iarna, aici - straina fiind - ca intr-un exil. E totul alb, si vezi, numai gandindu-ma la tine, cerul s-a deschis ca o ferestra si a lasat o raza de soare sa auresca uriasele valuri... Asa ceva nu se vede vara, nu valuri, balauri de aur, doamne, mai bine citeste: De-ai stii cat de frumoasa-i marea Atunci cand in furtuna ii zambesc Ai stii ca in iubire departarea Nimic nu inseamna daca te iubesc... Of, de-ai vedea Cum la picioare valuri Cu coame auri se imblanzesc De parca ar fi incovoiati balauri Uimiti De-a mea privire Cand iubesc. De-ai stii, iubite, Ca de intind o mana Vazduhul se deschide frematand De mine indepartand orice furtuna Cand nebuneste in brate Umbra ta o strang... De-ai stii, iubite Ca te astept cu marea Cu pescarusii toti printre zapezi A sfarama in palme departarea Pentru o vesnicie sa ma vezi... Nu-s intr-o forma prea buna azi... dar Marea e fantastica, Marea Neagra este aurie, ninge, e viscol, sunt valuri uriase, dar din cand in cand soarele scoate capul dintre nori si poleieste totul in aur... Ma simt atat de bine, si visez cai verzi ... adica sa vina primavara, sa ma pot duce la munte sa-mi iau portia de clorofila...