poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2735 .



Gânduri
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [PaulBogdan ]

2003-01-29  |     | 



Graurii zboară întotdeauna în stol, niciodată nu ai să vezi unul singur căutându-și hrana. Asta îmi spunea tata. Era una dintre puținele învățături cu care m-a blagoslovit. Nu eram acasă când îmi spunea astfel de lucruri Acasă nu prea vorbeam. Eram pe undeva pe vreun câmp sau în vreo baltă, dimineața devreme sau seara înspre noapte, la vânătoare. Avea o pălărie veche verde, rămasă de la bunicul, vânător și el. Pălărie ce eu am pierdut-o când am fost pe munte, mult mai târziu, când eram singur. Mai avea tata un miros de praf de pușcă și de pâslă. Alt miros de tutun ieftin și de mustață galbenă. Mai avea multe tata pe care nu le-am știut niciodată. Þin minte vânătorile, petele de sânge și groaza mea permanentă la vederea lui. Eu le dădeam lovitura de grație ca un bărbat ce eram, le-o dădeam cu limba mușcată și cu nod în gât, încruntat, că doar eram băiat mare la cei șapte ani ai mei. Niciodată nu uitam să arunc cu silă capul păsării în țărână, să-mi șterg mâinile de pantaloni, lucru ce-o înnebunea pe mama, cu toate că mie-mi dădea un aer de maturitate. Niciodată nu a înțeles ea lucrurile astea. Cel mai greu lucru era sacrificatul iepurilor, trebuia folosit cuțitul. Simt pe pulpă dungile regulate, brune și ochii mamei îngroziți. Scuipam cu un zâmbet superior de „ce știi tu femeie” și-mi tot înghițeam lacrimile copilăriei. Din tata a rămas doar pușca, două țevi găurite, pline cu plumb, două cocoașe încordate inofensiv și o cartușieră goală ca o orgă defectă, toate agățate pe un perete în camera mea de studiu. Pipa are gust a prună, nu a tutun ieftin. Mama e tot aia pe care o știu, își scutură îngrozită pletele când vreun cărăbuș se pierde în ele. A albit dar tot ea este, cu frica ei de sânge. Nici eu nu prea m-am schimbat, urăsc vânătoarea și mi-e groaznic de dor de tata.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!