Un singur gand ma face sa deschid portile sufletului si sa-mi las degetele sa tasteze aici vrute si nevrute,poate fara sens pentru multi din voi...poate pentru altii,care se recunosc printre cuvinte,un moment de linishte.E vorba de dragoste,aceasta nebanuita putere care pune stapanire pe mine,lasand in sufletul umplut de iubire un val de tristete nebanuit de intunecata,nebanuit de sarata pentru o rana atat de deschisa si de insangerata..... M-am incapatzanat ca intotdeauna crezand ca totul o sa fie bine,fara sa iau in calcul rezultatele anilor demult apusi.Am pasit cu voia mea intr-o zona in care stiam ca orice cuvant pentru mine inseamna suferintza,inseamna bucurie,indemn,refuz,sclipire,despartire.Partas la fapte imi recunosc vina si trag oblonul iar peste lumina fericirii,lasand intunericul sa scrijeleasca cu tocul demodat si tusul izbitor de alb pentru un fond atat de negru,tot ce mai are de adaugat...poate ...cine stie,ultimele sau primele cuvinte,muzicalitatea acerba sau linishtea apasatoare,clipa sau eternitatea ...sau poate fiecare pe rand.Oricum,lasati-va cuprinsi mereu de acest sentiment...e unicul in care aveti posibilitatea sa va recunoasteti acolo jos,sa puneti pret pe ce eu numesc: EU-ul aparent inexistent.