"Eram intr-o padure intunecata,
Cararea dreapta a vietii mi-o pierdui"
Dante
Totul poate incepe de aici...O adevarata filozofie a nuantelor care ne obliga sa retinem termenii: ratiune, gust, miscare, limita si nuanta...Toate ne creaza nelinistea interioara care ne conduce la creatii spirituale...
Totul constituie o ratacire a ratiunii pure in cautarea absolutului.. Absolutul nu poate fi atins decat prin iubire..Profunda iubire care demoralizeaza daca nu e impartasita...Incercam sa folosim logica.. dar logica polivalenta e un joc gratuit..si cum poti apela la logica cand te afli sub impulsul unui sentiment care calca in picioare tot ce cu ,ardoare ti s-a implementat..????
Oricat te-ai opune este imposibil sa nu fii prizonierul nelinistilor metafizice ale iubirii cel putin o data in viata..Este imposibil sa nu atingi dorinta de supradimensionare, pentru ca aceasta exagerare devine dintr-o data personalitatea indragostitului si implicit sadeste in suflet, sau intensifica sentimentul dureros al neimplinirii..
Apeland chiar si la cele trei intrebari fundamentale, potrivit lui Kant- Ce pot sa stiu?- Ce pot sa fac?- Ce pot spera? indragostitul nu-si poate forma o " logica a sentimentelor" dar constientizeaza ca acestea au ceva din splendoarea coloanelor de marmura...