Ea se aseamănă cu numerele prime, începe simplu şi uşor de înţeles, dar se avântă spre infinit cu paşi imprevizibili, imposibil de anticipat, divizibilă doar cu ea însăşi şi cu unu.
Eu probabil mă trag din funcţia Riemann-Zeta, o legătură discretă, sigură dar neconfirmată altfel decât logic, la fel de uniform lângă zero sau lângă infinit, o perdea sfâşiată de paşi între imaginar şi real, legat de ea în moduri fine şi ferme dar greu de explicat, încercând să îi dau sens şi să o leg de geometria realităţii.
Dar ce pretenţie pot avea eu, după milenii de încercări experte, să fiu primul care înţelege numerele prime?
Pot încerca cel mult să fiu acel unu.