mă scol de pe canapea
în timp ce la radio
Bob Dylan cântă același cântec
de aproape 40 de minute
nu știu de ce dar asta
îmi dă deja senzația că
viața mea e la fel de lălăită
și în timp ce beau cafeaua rămasă de ieri
tu îmi zâmbești din spatele sânilor
cumplit de satisfăcută
încât mă întreb aiurea
dacă nu cumva am greșit cu ceva
când te-am invitat aseară
în garsoniera asta igrasioasă
în loc să mă fi dus la o bere cu
cei mai buni prieteni ai mei