poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1999 .



Croquis 4
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [LolahHumboldt ]

2002-06-13  |     | 



22 iunie 1994
Iti vorbeam despre un prieten plecat prea devreme pentru a-i fi putut multumi, iti vorbeam despre cautarea mea incordata a unui cuvant intre "tu" si "dumneata". Un cuvant pe care sa-l rostesc de cate ori te privesc, un cuvant asemenea aceluia ce-l rostesc doar in doi. Mi-ar fi greu sa-l pronunt in afara iubirii, mi-ar fi imposibil sa-l articulez pe scena relatiilor zilnice.
Ti-am vorbit de atatea ori despre noi, despre viata. Si cuvintele mele pareau goale, reci. Si eu vorbeam, si vorbeam, ca apa curgand inspre mare, ca cerul plangand pe pamant, si n-am apucat sa metamorfozez vorbele-n mangaieri, silabele-n zambete, rostirea-n fiintare! Si n-am apucat sa te inveselesc, sa-ti ofer linistea taramului cautat, candoarea jocului, focul caldurii umane... Si nici macar cea mai vaga certitudine. Ci vorbe, vorbe, vorbe... Numeroase ca papadiile in campuri, reci si goale. Ca un artificiu al fiintarii mele, ca o rana din mine, ca noroiul scuzelor repetate, ajunse refren...
As fi vrut sa fi avut un suflet, as fi vrut sa port seninul in mine, caldura umana, dar si tristetea florilor taiate. As fi dorit sa fiu puritatea rugilor. Sau poate e prea mult, totusi. Poate-i profanarea sublimului aceasta dorinta, poate-i Pacatul cel Mare. Ba nu, acela sunt eu: cu ochii-mi arsi de dorinti, cu trupu-mi tremurand de foamea de tine, cu mainile mele cersind iertare, roadele indurarii de mine...
De ce ma plang? Iti vorbesc despre ploaia mea de cuvinte si, de fapt, prelungesc doar monologul meu plictisitor...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!