Gospodarului N.N., despre jurãmântul cãlcat
(Scrisoarea a 137-a)

Ai pãþit ceva foarte asemãnãtor cu o întâmplare din vremea apostolilor. Þi s-a îmbolnãvit copilul. În suferinþa aceasta i-ai fãgãduit lui Dumnezeu cã vei dãrui bisericii o micã þarinã, numai sã þi se facã sãnãtos copilul. Comitetul parohial încercase de mai multe ori sã cumpere þarina aceea de la tine, fiindcã se învecina cu curtea bisericii. Tu cereai un preþ prea mare, dar iatã cã a venit necazul ºi atunci ai fãgãduit cã vei da pãmântul acela în dar bisericii. Într-adevãr, copilul þi s-a însãnãtoºit. Atunci tu ai fãcut uitat legãmântul. Soþia îþi aducea aminte neîncetat cã trebuie sã-l împlineºti. Þie însã îþi pãrea rãu de pãmânt. În cele din urmã ai nãscocit o viclenie pentru a împlini numai în parte ceea ce fagãduisei. Ai vândut þarina unui om, ai pãstrat jumãtate din bani, iar pe cealaltã jumãtate te pregãteai sã o dai bisericii- dar nici pe aceia nu te-ai îndurat sã îi dai din mânã. Din acea jumãtate ai luat iarãºi o parte ºi ai cheltuit-o, iar restul l-ai dat bisericii, spunând cã este preþul acelei þarini. Dupã aceea însã þi s-a îmbolnãvit din nou copilul ºi... a murit. Acum îmi scrii împovorat fiind de o mare jale. Legi moartea copilului tau de cãlcarea jurãmântului fãcut cu Dumnezeu. Spui cã te-a cuprins o fricã mare de ceva tainic, care aduce fãrã milã nefericirea asupra oamenilor.
Citeºte capitolul 5 din Faptele Apostolilor. Acolo e descrisã o întâmplare asemãnãtoare. Adu-þi aminte de cuvintele grãite de apostolul Petru cãtre vinovat: N-ai minþit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
S-a întamplat ceva asemãnator ºi în zilele noastre.
Într-un oarecare necaz, un om a fãgãduit cã va da un bou pentru mãnãstire. Dupã ce a trecut necazul, omul s-a gândit cã darul e prea mare ºi cã se poate rãscumpãra cu ceva mai mic. A vândut boul, a cumpãrat un mânz costeliv ºi l-a dus la mãnãstire iar restul de bani l-a adus acasã- mai bine zis aºa credea el cã o sã facã. Însã pe când se întorcea de la iarmaroc a pierdut banii. Iar în acea noapte mânzul a fost împuns de un alt bou ºi a murit.
Nu este Pronia nemilostivã, ci noi suntem nemilostivi cu sufletele noastre. Nu are Dumnezeu nevoie de þarini sau de boi, ci vrea suflete sincere ºi cinstite. Ceea ce Domnul vieþii ºi al morþii a fãcut casei tale nu e din nemilostivire, ci tocmai din milostivire. A luat de la tine copilul nevinovat ca sã îl mântuiascã -de tine- în Rai, iar asupra ta a trimis jalea ca sã te pocãieºti, sã te schimbi, sã te curãþeºti ºi în cele din urmã sã te învredniceºti de Rai ºi de revederea cu dragul tãu copil. Nu te mâhni pentru copil, ci mâhneºte-te pentru pãcat, fiindcã aceasta e mahnirea aducatoare de mantuire. Dar, sa zicem, nu þi s-ar fi întâmplat nimic pentru cãlcarea legãmântului, ce s-ar fi întâmplat? Tu ai fi continuat mai fãrã pãs decât oricând sã faci pãcat peste pãcat; copilul s-ar fi învãþat pãcãtos ca tine ºi cu timpul v-aþi fi pierdut amândoi sufletele. Astfel, Fãcãtorul a întors nedreptatea ta în mântuire atât pentru copil, cât ºi pentru tine. Drept aceea, nu cârti împotriva nemilostivirii Celui Preaînalt, ci mulþumeºte-i pentru milã.
Binecuvântare þie ºi pace de la Dumnezeu.