"într-adevăr... pătrunderea dureroasă a unui spin... = neacceptarea unui adevăr dureros... da, Love, nu am pic de mândrie. [...] lipsa spinului ar durea și ea, iar gaura nu ar putea fi astupată niciodată... "


Asta scriam acum ceva vreme... acum mult timp în urmă... iar ieri mi-ai smuls tu însuți spinul... acum mă plimb cu o imensă gaură în suflet pe stradă. M-am întâlnit cu un om cu ochii deschiși, coborât din vise, care s-a uitat prin mine... prin gaura sufletului meu... să vadă albastrul de dincolo. Era supărat că raza dimineții i-a frânt lumea de zori. I-am spus că o să-i treacă. Totul trece. Și l-am chemat cu mine să construim un oraș pe nori... cu nisipul oceanului meu de sentimente și cu apa ochilor mei. M-a refuzat : "Stelele ar fi prea geloase dacă visele s-ar muta pe nori." Nu știa că și stelele sunt de fapt nori.