Văd că ţi-aminteşti aproape tot,
garajul din placaj
pe care sugeam flori de salcâm,
gara îmbâcsită de norduri reci şi zidul plat al închisorii.
Trăiam cu spaima evadărilor
când atingeam cu ghidonul trotinetei
coşarii înmărmuriţi în cercuri ghimpate
ca fachiri în propriile ghinioane.
şi incepeam să plâng
ca nu mă cheamă lăcrămioară-inimioară,
acela fiind un nume de scenă pentru serbarea de sfârşit de copilărie.
Trec mereu pe strada "cu lanţuri",
săsoaice în fuste verzi mai bântuie treptele,
cu găleţi de porumb dulce,
leandrul miroase amar în beciul în care miliţia face chef cu servitoarele, joia.

*****
în timp ce tu ai grije de copchii eu mi-am vândut maşina de tablă moartă
m-am trezit gol într-un vid murdar
mergând pe poteci fară folos
peste mine zburau automobile negre pline cu femei râzând cu capul dat pe spate
purtând fuste mini şi pantofi pe toc de fabrică
şoferii erau toţi superbi aleşi din filmele cu james bond
mă apucase o panică de nedescris privind la picioarele mele
ce prindeau rădăcini noduroase
ma înşurubam definitiv în asfaltul unei subterane suburbane
plină de gaze, de grafitti într-o limba moartă
tu săreai coarda pe un acoperiş aprope de cerul parcat
între noi şi pisica alunecoasă, veche
ce se linge pe blană cu o privire deghizată, lungă
de prunc uitat în soare..