Poezia, ce este poezia? Probabil un cuvânt care lasă în mulți dintre noi, un gol, o dorință....
M-am întrebat într-o seară: oare câți poeți sunt pe poezie.ro? și am început să caut, să caut, într-un final am dat de o cifră... sunt undeva la 19.000 si ceva.
E bun m-am gândit atunci, eu sunt numarul 0000829, chiar e bun. :))
Mi-a mai trecut apoi ceva prin cap, mai este site-ul www.poezii.ro, hai să mă loghez pe el și să văd câți poeți mai sunt și pe acolo. Nu am reușit, imi spunea ceva de genul că trebuie să am o adresă validă de e-mail, in fine, rămâne doar să trag concluzi că sunt jumătate din câți sunt pe poezie.ro, și de acolo mai tăiem jumătate, gândindu-ne că jumătatea cealaltă ar avea cont și pe poezie.ro .
Ați întleles? eu cred că nu așa că facem matematica:
19.000 - sunt pe poezie.ro
8.500 - sunt pe poezii.ro
4.250 - sunt cei de pe poezii.ro care am presupus eu că ar avea cont și pe poezie.ro
19.000+8.500-4.250=?
Tragem linie, iar rezultatul este:23.250 poeți care au pagini personale pe diferite site-uri poetice românești..
și am luat în calcul ipoteza cum că ar fi doar două site-uri de poezie...
WOW...
Bun, dacă împărțim poeții la populația țării noastre are să rezulte că la fiecare 1000 de locuitori, România are 1.08 poeți. fără a îi mai socoti și pe acei poeți mioritici, cei din suburbii și din zonele rurale, fără a îi calcula și pe acei care nu au acces la internet...
Părerea mea personală este că sunt mulți poeți, tare mulți....
concluzie?
Bine a spus cine a spus: "Tot românul e poet" :))

În altă ordine de idei, să urmărim un pic emanciparea poetului român, de la toc și peniță la tastatură si mouse... e drept sunt numai trei trepte aici și anume:
1) România cea de înaintea începerii primului război mondial, atunci poate că se mai folosea tocul și penița.
(n.a. acum doi ani am găsit la primăria Sighetul-Marmației titluri de proprietate scrise în limba maghiară și datate de până în jurul anului 1911-1912, acestea încă mai erau scrise cu tocul. Pe celelalte de după 1912 nu am apucat să le văd.)
2) România inter si postbelică, până la revoluția din '89 și un pic după, se mai folosea stiloul,pixul și creionul... se mai folosea, bine spus.
3) România zilelor noaste, aici am vrut eu să ajung de fapt, ei bine astăzi se folosește tastatura și mouse-ul, și încă ceva, nu se mai folosesc piei de animale, sculpturi în piatră sau hârtie, nu, astăzi caietul nostru este calculatorul nostru. :))
În fine, am ajuns și la ultimul punct care privește degradarea poetului român din zilele noaste și anume: Trăirea sau experiența poetică.
Hmm, acest ultim punct este chiar penibil, cum îi spuneam și unui coleg de pe acest site. Dragii mei, poetul Ovidius care a fost exilat pe insula Șerpilor aparținând odinioară frumoasei și bogatei noastre țări, a avut o groază de experiențe în călătoriile și drumețiile sale pe baza cărora scrie frumoase versuri.
Adevărat, vremurile s-au schimbat, inspirația noastră sa schimbat și ea odată cu vremurile nu?
Acum nu mai trebuie să călătorim noi, este cine: discovery channel ne duce unde vrem, tot ce trebuie este să butonăm telecomanda, acum avem internetul nu-i așa? O groază de noi experiențe, tot ce trebuie este să fi și tu conectat....
Asta este, sunt și eu unul dintre voi, nefiind cu nimic mai special, stau confortabil într-un scaun și tastez, confortabil...
Ultima dar nu cea din urmă dintre concluziile mele:
este mult mai CONVENABIL așa, și, ca să vedem jumătatea plină a paharului, cine știe cum se vor scrie poezii peste 50 de ani....

Dumnezeu să ne ajute...