Chiar dacă încă nu se consideră "literatură" un text publicat pe net în cadrul uni site orientat spre așa ceva, subscriu la ideea de valoare ce se poate regăsi în aceste tumultoase si aparent fără sens idei aruncate prin biți în ochii și mintea cititorilor.
Chiar dacă nu cunosc criteriile după care ceva poate fi considerat literatură, aț vrea să propun un nou început al exprimării, al gândurile înscrise din suflet și tăcere, în pâlpâitul rece și calm al monitoarele LCD.
Vorbesc de POEZIA IMAGINE, adică de acele gânduri, stări sau trăiri ce ne încarcă zilele cu nori sau cu flori, cu îngeri sau cu bocanci târâți prin noroi, exprimate cu ajutorul unor imagini, poze, ca laitmotiv al necunoscutului din noi.
Ar fi un exercițiu de vorbire mut, ca al vântului ce își umple gura surdă cu clipocitul apei și foșnetul crud, pentru a ne șușoti plângând aceea poveste tristă CÃ SUNTEM SINGURI PE PÃMÂNT!