E ceas târziu și incă plouă ...
Ce vreme Doamne ... ah, ce vreme de beție
Să-ți cauti gânduri de trecut și din trecut să le invii
Apoi să-ncerci să lași uitării trecutu-n umbrele-i morții

Ce vreme, Doamne, de uitare,
A tot ce n-ai fi vrut să știi,
A tot ce ai fi vrut să fie dar scris n-a fost a se-mplini,
Ce vreme, Doamne ... uită-mi vina și vine noi in mine-or fi.

Copacii plâng in ceas de seară
Trosnind din când in când ușor,
Iar lacrimile lor se-nnoadă in plânsul cerului de sus
Ce plânge patimi din trecut și vise vii ce astăzi nu-s.

Ce vreme, Doamne ... de beție,
De vin ce-a curs din sticle reci,
Umplând pocale de durere cu dulcea lui imbătătoare,
Imiresmat-a strugurelui roș' licoare,

Ce vreme, Doamne de beție ...
De vis ce-a fost ... și n-o să vie.