în cercul meu cu centrul pretutindeni bate vântul (gellu naum)

*

în răcoarea obscurelor căutări printre oameni grăbiţi
lucruri speriate şi fapte semiîntâmplate
lumea copac înfrunzeşte

ascund la subsuoara ei cheia cenuşă
de mine însămi
a câta oară
nu mai ştiu

vreascurile memoriei fac încă un cuib
pentru alt somn
altă răbdare

o inventariere de gesturi molatice
şi riduri severe în folosul nimănui
ceremonialul uitării impuse adăugând
câteva cute şi o nouă încetinire

în cercul meu fără centru e un deşert continuu

merg braţ la braţ cu zacharias
solidari în urâţenie
nu şi în mândria purtării ei

de la el am aflat că urechile nebunilor devin frunze
şi cad
de câte ori le este dat să aleagă
experienţa surzeniei
în locul tăcerii