poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2605 .



Asediul singurătăților mele ...
personale [ ]
Expresiile abisului Colecţia: Texte Filozofice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [revelatie ]

2009-03-12  |     | 



Doamne! Câtă melancolie poate zace în mine. Îți vorbesc ție despre acea tristețe ușoară, plăcută chiar. Vorbesc de acea nobilă trăire care te-a încercat și pe Tine, după ce ai creat Universul. Acea stare care te-a cufundat în reverie, care ți-a adormit simțurile atunci când ai creat omul. Pentru ca altfel nu îmi pot explica cum ne-ai cadorisit cu toate slăbiciunile noastre, acele slăbiciuni care ne fac vulnerabili până la capitulare. Mă posedă acea melancolie căreia îi este străin gândul sinuciderii, acel gând care-l seca de viață pe Tolstoi, după ce a conștientizat gustul amar al inutilității vieții. Căci, ce este viața, dacă nu un nonsens!? Refuz cu îndărătnicie să caut răspunsurile în Tine, pentru că îți simt până-n străfundurile sufletului meu singurătatea. Nu metafizica ancestral atașată gândurilor mele mă așează în melancolie, ci regretele tale de a ne ști neîmpliniți. Fiecare căutare a mea te provoacă și pe Tine la căutări. Îmi amintesc că atunci când am murit prima dată, ieșirea din mine m-a adus în apropierea Ta. Mi-ai refuzat tăcerile. Acel refuz m-a conștientizat de existența Ta, dar mi-a anulat orice aplecare spre fatalitate. A ști că ești mă identifică cu singurătatea. Îți vorbesc de acea singurătate care îmi forțează limitele, mă desprinde din mine, mă determină să mă adresez mie ca unui străin. Am parte de conversații interminabile, care nu converg niciodată spre concret, pe care teologia le evită și le ascunde umanității. Din această singurătate am aflat despre mine tot ce nu aș fi vrut să cunosc vreodată, acel eu pe care semenii îl evită și-l disprețuiesc, pentru că sunt prea conștient de mine și de limitele Tale. Nu elegia singurătății mele mă duce în pragul disperării, ci lipsa unei certitudini. Am nevoie de o certitudine, nu vis-a-vis de creația Ta, momentan doar vis-a-vis de mine. Încă nu pot înțelege de ce trebuie să le suport pe toate, să le asimilez după disecare. Ce nu voi înțelege niciodată este cum de mă pot ierta după ce-mi iert prin uitare semenii. Sunt foarte nefericit de expresia adevărului cioranian din sintagma „Singurătatea nu te nvață că ești singur, ci singurul!”.

Cluj Napoca
martie, 2009

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!