tăcerea ta mă apasă
ca și această duminică grea în care abia mai înot!
aștept către mal,
finalul zilei
și colacul de salvare
pe care tot mi-l arunci...
viscol e'n viața ta-
nu vrei să te prinzi de crengile copacilor,
nu vrei să te rezemi de om -
tot timpul rămâi în apus...
umbră.

răsăritul te caută...
penumbră.


tăcerea ta mă apasă ca toate duminicile fără tine!

vreau săptămâna cu vorbele tale...
lumină!