Arzând adânc in tine
Se deschid uși de focuri,
Ferestre de miresme regăsite,
Urme adânci de emoții violete,
Nu știi dacă, sau când, sau unde,
Dar privești adânc în tine
Și afli ce eu știam cândva,
În lumi pierdute între alte lumi.

Și se deschide flacăra-ți albastră
Într-un noian de vise
De tine amintindu-ți
Și cum făceai nimicul ghem
Și cum râdeai de multele nimicuri.

Pierdeai mereu zeroul și îl plângei amar,
Găsit-ai însă totul și crezi gresit ca îl traiesti banal,
Căci nimeni nu ți-a spus cum ar trebui
Să porți aceste haine ieșite din ocean.

Arzând adânc în tine,
Se-nchid porțile de gheață
Și se scufundă fereastra-n care te priveai.
Mirat încerci să afli cum arde-o lumânare.
Și-ncepi a-ți respira dorința negraită
De-ați fi, mereu, oglinda-ți oglindită.
Reflectă-mă în tine, căci sunt aici.
Unde ai fost mereu.