poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1485 .



Naufragiat în viață
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [L.I.Muresan ]

2008-10-02  |     | 



Trăiesc asemeni unui naufragiat. Insula mea e tocmai viața. O insulă aflată în pericol, scufundîndu-se încetul cu încetul, fără șansa revenirii la vechile maluri.

Pe această insulă, tot mai mică, dătătoarea sentimentului claustrofobic, găsesc uneori mici bucurii, singurele ce mai țin trează speranța. Izvorul cu apă limpede, după nenumăratele zile în care am băut din noroaie, soarele ce-mi usucă hainele învechite de ploi interminabile, fructele de pădure din singura pădure în care m-am rătăcit căutîndu-mă. Și de ce să mă caut? Poate pentru a nu mă simți singur pe insula mea.

Trăiesc încălzirea globală în forma ei maximă, aproape de paranoia, mă visez urcat pe cel mai înalt pisc al insulei mele, cu apa pînă la genunchi, ținînd la piept singura vietate scăpată potopului. De ea mă încălzesc, ascultîndu-i bătăile, în ritmul acestora cînt imnul trecerii, nu am curajul să mă reped înot spre idealuri pe care nu le întrezăresc.

Condiția de naufragiat mi-a devenit obsesie, nu aș mai înțelege tăria pămîntului nesfîrșit, rugăciunile mele nu ar mai pluti pe valuri, dacă acestea se ridică la cer, insula mea dispare odată cu ele pe scara cu singur sens.

Închid ochii pentru a trece gîndurile pe alături, nu îndrăznesc să-i mai deschid. În ceafă simt respirația ta. Pe această insulă, nu încap două ființe. Trecerea se face de unul singur, după ce ți-au fost șterse picăturile de sudoare.

Niciodată, dar niciodată, să nu urinezi pe insulă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!