dimineața
în privirea balenelor eșuate
citești întotdeauna liniștea
și sentimentul morții departe de ai tăi
nu-ți mai invadează sufletul
chinuit de alcool și disperare

dar ca într-un film noir vechi
cineva apare întotdeauna din umbră
și îți amenință calm
starea asta de bine

și parcă pentru o singură clipă
liniștea cetaceelor se stinge
lăsând loc unei tristeți ascuțite
ca urletul unui câine bolnav
în noapte pe o stradă pustie