poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1417 .



Secrete abrupte
personale [ Jurnal ]
nimic

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Leda111 ]

2006-04-15  |     | 



Acum, a ajuns-o și Crăciunul... Și tot nu simte că acesta ar fi venit... Cu siguranță, datorită lui... La fel ca acum un an... Dar știa că atunci a fost altfel... Atunci,ea chiar era îndrăgostită de el, și nimic din ce va fi urmat, ea nu ar fi putut să anticipeze...
Tocmai de aceea, în aceste momente, oricât s-ar strădui să-l iubească la fel ca atunci, nu reușea... Pentru că știe "ce va urma"...
E irațional, știa asta ; dar, într-un final, concepția lui Balzac o urmărea totdeauna îndeaproape, și doar ea i-a oferit fericita ocazie de a fi un om real... REAL. "Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște..." ( Te-am urmat îndeaproape, Balzac, întotdeauna... )

[...]

Fericită că e Crăciunul ? De ce ar fi ? Unde e el ?... Unde e Toleranța Reabilitării ?.. ( Toate sunt la el ; iar el nu e aici... )
Nu se mai poate gândi că e Crăciunul, nu se mai poate gândi că peste atât de puțin timp, anul 2005 va fi o iluzie...
Toată ființa ei Cosmică a rămas în acea zi de vineri, în care ea a încetat să mai trăiască lumea fizică, părăsind-o... și venind să întâlnească ceea ce a existat cu mult timp înainte ca ea să existe... : apropierea altui suflet... Apropierea fizică, pentru a se întâmpla Apropierea Spiritelor...
Ea a continuat cu întreaga-i ființă, sub voluptatea trăirii... Îndurerată sub fericirea îmbrățișării, și sfâșiată sub miile-i de fețe, sub sărutul lui...
Ca să își revină puțin în simțire, se sprijinea ( aproape insesizabil, pentru a nu da de bănuit ) de brațele sale... Se agață, parcă, de ele, și în același timp, le susținea...
E ceva ireal... totul. Gestul lui, Căldura lui, Iubirea și Fermitatea lui... Chipul lui, lipsit de riduri..., magia care îl hăituiește mereu, dimineața privirii lui...
Toate îi aparțineau, și toate i-au fost dăruite ei...
Ei, unei nesăbuite însetate de Cunoaștere..., și prostită de atâtea naivități repetitive și uniforme, în ea...
El i-a ridicat trupul din nesfârșitele-i tenebre, și i-a admirat setea de cunoaștere, pe care o putea privi în ochi, la fiecare nesfârșită clipă,... ce părea că semăna cu o oră, apoi cu o blândă eternitate...
O îngăduitoare Eternitate, ce îi transpare din oceanul de posibilități, doar una - de a nu se mai gândi că e Crăciunul.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!