Îmi vine în minte această cugetare care sună aşa: Analfabeţii secolului XXI nu vor fi aceia ce nu ştiu să citească şi să scrie, ci aceia care nu pot să înveţe, să se dezveţe şi să înveţe din nou. (Alvin Toffler).


E un joc de cuvinte, care îndeamnă la a învăţa, şi mai ales, din nou. Şi trebuie făcut asta de toţi cei care nu vor să fie numiţi aprioric, analfabeţi. Mi s-a întâmplat nu o dată, ca citind o cronică bine scrisă despre un spectacol de teatru sau despre o lansare de carte, să-mi trezească interesul. Şi, prin urmare, să simt nevoia să văd piesa de teatru sau să-mi cumpăr acea carte. Orice popor are valorile lui materiale şi spirituale, respectiv instituţii prin care exteriorizează aceste valori: teatre, biblioteci, muzee, filarmonici, cinematografe, institute de cercetări şi altele. Presa a avut dintotdeauna rolul ei bine definit în această lume cultural artistică. Şi, în lumea asta globalizată, până la urmă contează să-ţi păstrezi identitatea culturală, identitate pe care o poţi interioriza dar şi exterioriza. Să fie românii astăzi într-o criză de identitate? Să fii uitat românii de tradiţiile lor? Să fii denaturat si deturnat românii istoria şi cultura lor naţională? Sunt întrebări, pe care presa trebuie să le pună constant, pentru că un popor fără identitate devine vulnerabil. Şi, poporul român este sensibil, dar… neconvingător.