mă retrag sub frunte. mereu la capătul drumului
noaptea.
îmi vântură nisipurile negre prin
trupuri străine.

între coaste lama zimţată. sculptează dantelat sentimente în deşertul lucios.
pulsul
are zvâcniri cunoscute.
morţii uscaţi încep să-şi dezmorţească tendoanele în sângele meu gros ca un grumaz de animal încolţit. le aud setea
cum se loveşte de zidul celulelor.

îmi agăţ sufletul în cineva şi respir mai departe.




foto © ligia pârvulescu “desert”
(brazilia, revelion 2007)