De ce atâtea suferinți
Ce uneori te scot din minți?
De ce eu tac când mă sfidezi
Și nici în fapte nu mai crezi?
De ce?

De ce nu vrei să înțelegi
Că-n lumea asta mai sunt legi?
De ce jignești fără un rost
Si-l crez pe cel din jur un prost?
Chiar, de ce?

De ce tu crezi că ești mai bun
Și cel din jur este ne(ne)bun?
De ce? Că și el este om
Și judecă, nu este-un dom.
De ce?

De ce nu vrei să fii mai drept
Te crezi doar tu cel mai deștept?
De ce mă crezi un biet stingher?
Că nu ești Misia din cer.
De ce?

De ce nu-ți simți praful din nas
Și sclifoselile din glas?
In dreapta și în stânga muști,
Chiar vrei pe toate să le guști?
De ce?

Vezi-ți de drumul tău meschin,
Plutirea ta de om hain.
Ai fost și ești un șarlatan
Iar pentru mine! Un dușman,
Cu țepi de mărăcin.
Chiar, de ce?

O… Doamne fă-l de poți, să știe,
Că nu-i întreg la scăfârlie.
De ce atâta neghiobie,
Ură, dispreț și mârlănie?
Chiar, de ce?
Domnule… Capchelie?

Corneliu 25.11.2007