Ne bucuram sufletele macinate de termita posesiunii cu invaluiri efemere .
Figura stramba din oglinda vesniciei si frica de abis ne inspaimanta .
Tremuram resemnati , uneori , in fata imposibilei posibile renuntari .
Nu stim daca binele e bine ori ... voi stiti mai bine !
Voi... cei care sunteti lasati sa imi hotarati viata ,
sa imi aratati valul de urmat , fara de stiinta desemnati ,
de un mephistotelic aleatoriu .
Unde oare voi ajunge urmand conglomeratul acesta de simtire si concret ?
Cineva ma vedea in sihastrie , daca pot folosi termenul fara a pangari
credinta altora , altii ma venereaza ca pe un mesia cu toate ca le-am
zidit capetele in stil manolesc , iar eu ... altceva nu fac decat a-mi
cauta linistea si echilibrul , in mine , in voi , cu un egoism extremist .
Primeaza oare sufletul cel niciodata multumit ori linistea adanca pastorala ?
Neimpacat voi fi oricare-ar fi ...
La inceputuri m-am dat ca blestemat , vinovat fiind de strivirea ganganiilor
ce-mi tropaiau pe creier . Am evoluat ... fantasmele ce ma bantuiau s-au
inmultit exponential si a trebuit sa-mi ridic blestemul la rang de
indiferenta . Comoditatea ne subjuga . Suprematia haosului asupra virtutii
s-a materializat prin autosatisfactie , idolatrizarea eului atoatecunoscator
si de nepatruns. Simplu ... NU?