camera aceasta e închisă. pentru cutii.

lucrurile se luptă între ele pe tăcute.

fiecare se teme de cerşetorul din colţ de mâna lui lipicioasă de nara lui avidă. şi de oser

fiecare vrea să ajungă pe raftul proaspăt dat cu lac
ca o unghie de goth queen. recuperat pentru posteritate. cu memoria vocilor atingerilor privirilor care l-au umplut.

camera pulsează rar. un ţesut canceros într-un corp încă liber de teamă durere tentaţie.

lucrurile viermuiesc sub coaja uşii închise cu cheia. uşa transpiră acid. o urmare sau alta.

noaptea cutiile dorm inocente. înscrise cu fragil căptuşite cu atlas. memoria e o bijuterie în coroziune.

când le răsturnăm ies din ele fantome tremurătoare. ştiu bine că aici nu e loc pentru lacrimi. se abţin cât pot surâd cât ştiu de bine. doar le-om păstra.

nu rămâne nimic. de la un punct chiar unul din noi va pleca.

într-o cutie mai mare.

_______
Copyright Adela Setti