Convulsiile mioclonice îmi implică și mușchii oculari;
Încerc să scriu un eseu pentru tine...
Vreau să împrumut o celulă din tine, ea are mai multe aripi ca a mea...
Pur și simplu nu mă mai simt așa de obosită.
Prin tine reușesc și eu să trăiesc;
Nimeni nu-și mai dă osteneala acum să cerceteze dacă nenorocirile invocate de ceilalți sunt închipuite sau adevărate.
7 p.m. are să fie bine și tu mi-ai spus-o.
Între noi nu rămîn decît legăturile unei vieți mecanice, mișcarea unui angrenaj fără unsoare.
Nu-i deloc greu să fii ușor la minte atunci cînd ai cu cine zbura. (o simt)
Un amurg jilav din octombrie /să fie oare a 13-a zi a acelei luni / irita nervii mei.
Nu, nu, nu mă simt astfel.
Ziua tot scade.
Seara la cină iar am răsădit amintiri despre noi
un zîmbet neastîmpărat și tihnit în interior a dominat deasupra interacțiunii noastre.
Mămăliga a fost gustoasă!