poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2369 .



fă ordine în frigider
personale [ ]
se mișcă jivinele-n mine

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [li ]

2006-03-20  |     | 



limbută e tăcerea.

există zile în care nu ai vrea să ai vreo inițiativă.
atunci ai nevoie de o realitate care să se impună ca un decolteu hărțuitor privirii.

de ce suntem noi oare o generație de blestemați? de ce n-avem dreptul să fim și blegi și sentimentali dacă ne apucă? ne e rușine de inima noastră ca de o bubă ivită pe nas peste noapte. ne ascundem inima și rânjim peste ea. schimonosit.

ne e rușine de dragoste.

vreau toți mugurii la picioarele mele.vreau să stăpânesc suflarea verdelui și să mi-o aduc în obraz. să mă gâdile presimțirea altui sânge, făcându-i cu ochiul sângelui meu.

ce râs eliberator aș emite, dar, desigur, nu e acela pe care-l căutam.

mie mi-e foame de mine de tine mi-e foame nu

numai jivinele mai au grijă de mine. se tupilează în patul meu, le simt răsuflarea în gură și nu mă mișc. le pot înghiți cu totul dintr-un respir. jivinele au cozi lungi împletite pe spate și sâni cumplit de umilitori. sunt toate femeile pe care eu n-am putut să le fiu.

jivinele mele.

există oameni pe care nu pot să-i privesc când mănâncă. li se umflă obrajii ca ai broaștelor, iar ochii lor îmi dau senzația de absorbire mută și neopribilă. sunt asemeni unor lupi în fața leșului: concentrați și adânci, pregătiți de voluptate, beți.

de aceea,
încă mai cred că saliva curge animalul din noi
fără voia noastră


dacă o să încerc să îmi scot cuiul din cap, dumnezeu o să aibă o piesă lipsă la insectarul lui uman. și nici măcar n-o să observe.

de aceea îl las acolo să-mi țintuiască-n pereți delirul
în care, desigur, nu mai recunosc decât o bombăneală de babă.

mai ales când nu mă doare, mă gândesc că voi fi și babă într-o zi.

deocamdată fă ordine în frigider.
vine carnea.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!