Eșarfă albastru-închis purtată pe sus de un vânt rătăcit. Luciul neted albastru-verzui al mării l-a sustras și l-a reținut pentru câteva secunde din migrația sa seculară. Acum această pală de vânt se plimbă alene peste firele albe de nisip în imediata apropiere a mării. Nu poate fi singur cu o asemenea priveliște din această cauză s-a decis să-și impartă bucuria cu o eșarfă albastru-închis. O poartă jucauș de sus în jos în ritmul fluxului si al refluxului.
Marea...mereu veșnică, vântul..în apropierea veșniciei, mi-e imposibil să închei cu un sfârșit.