Anul vis e dus, cu sine a luat din ochii mei
frumuseți ce-au fost să vie
copți c-au fost să vadă ei.
N-a fost vis urât, coșMare peste mine aduCând
a fost lumea ce poVestea
a trecut în ochi și-n gând.
Ca un chiuit de aripi, din poveste m-a trezit
de m-am pomenit din leneș
simplu om care-a citit,
personajul de poVeste
ce treCând deVine mit.
În etern de s-a dus anul, mi-a luat inima de-Acum,
să pot alta umple astăZi
cu imagini, ce parFum
iar de n-am s-o umplu
goală deja pot s-o las,
ca să am și-un loc în care viața încă n-a intrat.
Nu, să nu Crezi cum că visul mEu s-a terminat,
ce-anceput odată
niciodată și nicicând nu s-ancheiat
frumusețEa ce-a fost luată ochiLor
s-a transformat,
inima mEa astăzi vede
ce cu trupul n-am visat,
și am aripi ca să-mi poArte
gândul
trupul hăiTuit
prin EdeNul care crește unde tu
nu vezi nimic

31.12.2003 craiova